Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 21 septembrie 2016

Tu ești Gabi Oprea?

Gabriel Oprea a scăpat. Definitiv. Moartea polițistului Bogdan Gigină nu este, juridic, responsabilitatea sa. E greu să găsești probe noi într-un astfel de caz și să ceri o nouă urmărire penală.  Există vreun procuror care să poată face asta în România de azi?

Gabriel Oprea va vrea să se întoarcă în viața publică. Și, de ce nu, în politică. Nu-i va păsa de stigmatizarea poporului și nici de vreo reacție a străzii. El este imaginea României profunde de astăzi. Fără principii, morală și pic de demnitate. A descurcărețior, prieteniilor, gășcuțelor, fofilatorilor, combinatorilor, sforarilor și șpăgarilor. A celor care cred că li se cuvine orice și oricând, a ălora care cred că doar adevărul lor există. A celora cărora le pasă doar de ei. "Dar ce, Gigină nu era la serviciu?  Nu e polițist? I se putea întâmpla! Și-a asumat!"

România aparentă se revoltă. Pentru ea ceilalți contează. Uneori mai înregistrează și victorii. Ca aceea de deschidere a dosarului penal pentru omor din culpă. Victorii scurte și efemere. România asta a noastră e mică și neînsemnată. Scrie pe Facebook și se îmbată cu like-uri virtuale. Cu principii și morală. Uneori iese în stradă și se declară dezamăgită că nu s-a mobilizat suficient.

Azi, România profundă o execută oricând pe cea aparentă, așa cum Gabriel Oprea a executat pe oricine a fost împotriva sa. Cu răbdare, perseverență și multe prietenii.

Problema noastră fundamentală nu e Gabriel Oprea. Moartea polițistului Bogdan Gigină a fost doar scânteia care îi va aprinde rugul. Tăvălugul care va urma în celelalte dosare pe care le are nu are cum să-l scape. Mai devreme sau mai târziu. În viață există mereu o lege a compensației. Pentru legea asta nu există nici imunitate, nici prietenii.

Cea mai mare problemă a noastră suntem noi. Că uităm și iertăm. Că șpăguim în fiecare zi. Că ne fofilăm în fiecare clipă. Că tragem sfori ca să ajungem undeva sau ca să nu plecăm niciunde. Că ne descurcăm sau că apelăm la un prieten. Că nu avem demnitate și principii.

Tu, cititorule, te vei scula mâine dimineață, te vei duce la oglindă și te vei întreba dacă azi ești Gabriel Oprea? Pai dacă dai, iei, nu-ți pasă sau nu e treaba ta, dacă găsești o soluție imorală sau dacă încerci să scapi oricum, să știi că ești. Iar moartea lui Bogdan Gigină e și vina ta!




duminică, 4 septembrie 2016

Scrisoare către fetele mele mari

Dragile mele,
Acum sunteți mici, dar într-o zi veți crește mari.  Frumos și sănătos. La trup și, mai ales, la minte.  Nu știu dacă o să vă pot învăța TOT, dar vă voi învăța tot ce știu. Poate puțin mai mult. Oamenii mici nu învață din vorbe, ci din ceea ce fac oamenii mari pentru ei. Adulții, mai niciodată.  Așa că va trebui să știți să fiți mari de mici.

Dragile mele,

Lumea e rea. Nu fiți ca ea!
Fiți bune! Cu voi și cu ceilalți. Nu așteptați nimic în schimb. Fiți bune și atât.  Bunătatea strălucește și se vede de departe.  Într-o zi, vi se va întoarce însutit.

Investiți în voi
Evoluția înseamnă investiție.  Citiți. Orice. Ascultați muzică. Oricât. Vorbiți limbi străine. Cât mai multe. Faceți sport și mergeți la teatrul. De câte ori puteți.  Faceți voluntariat și construiți ceva.  Plantați un pom, construiți o casă, creșteți un animal și faceți un copil. Sau mai mulți.

Puneți lumea mai presus de voi
Nici un om bun nu va fi fericit într-o lume  greșită, așa că e de datoria voastră să faceți lumea noastră mai bună.

Asumați-vă
Lucrurile rele, dar mai ales pe cele bune. Nu fugiți și nu trădați. Nu îi lăsați pe alții să vă facă responsabile de greșelile lor. Cu eleganță și fermitate.

Cereți-vă iertare
În viață, cu toții greșim. Puțini recunoaștem. Aveți curajul să o faceți.  

Lăsați deschise doar ușile către sufletele voastre
Fugiți de oamenii răi. Nu-I judecați și nu încercați să-I schimbați.  Vă vor umple de venin și vă vor distruge sufeltul frumos. Când îi întâlniți, retrăgeți-vă. Nu suntem datori nimănui cu nimic.  Nici măcar cu un strop de atenție. Cel mai deștept cedează primul.

Luptați
Pentru ceea ce iubiți și pentru ceea ce credeți.  Cu toată ființa.

Iubiți
Onest și deplin. Iubirea cinstită e o binecuvântare. Iubirea condiționată, o povară.

Aveți principii
Lumea a mers înainte atunci când oamenii buni au luptat împotriva celor răi. Oamenii buni sunt cei care cred în adevăr. Adevărul e unul singur și nu e individual.

Nu vă lăsați doborâte! Viața merge mereu înainte
Uneori, viața vă va pune jos. Cu sau fără voia voastră. Să știți că  suferința  nu e eternă. Aveți curajul să suferiți, să iertați și, mai ales, să vă iertați. Atunci, veți vedea, din nou, curcubeul. Apoi, va veni și ziua în care îl veți desena voi pe cer.

Dragile mele,
Voi veți fi mereu fetele mele cu ochi de ciocolată. Eu voi vedea lumea mereu prin ochii voștri.  Indiferent cum vă va construi viața, eu vă voi iubi necondiționat și deplin.  Fetele mele mari de mici, cel mai important lucru în viață e încrederea. Eu cred în voi și voi va trebui să învățați să faceți asta. Încrederea înseamnă speranță, bunătate și iubire. Când vă veți pierde încrederea în voi, toată lumea vi se va părea strâmbă. Eu știu că ziua aceea nu va veni niciodată!